De ce ne este teamă de moarte? Ce percepții putem avea asupra morții, înafara de cea a separării, a sfârșitului? Reflectând asupra terapiei existențiale și perspectivei nietzscheene, Irvin Yalom prezintă, în opera sa, Privind soarele în față, disecarea morții, analiza acesteia, respectiv impactul resimțit de ființa umană când se gândește la finalizarea vieții.
Irvin D. Yalom este psihiatru american, profesor emerit de psihiatrie la Universitatea Stanford, precum și autor de ficțiune și non-ficțiune. În psihoterapia existențială, Irvin Yalom găsește esența, îmbinând fundamentul său istoric cu principiile de bază și utilitatea practicii.
Pentru el există patru motivații ale vieții, și anume moartea, libertatea, izolarea și lipsa de sens, totodată și teme majore în opera sa literară. Utilizându-și experiența în psihoterapie, preocupat în special de comportamentele determinate de moarte, Irvin Yalom și-a conturat o bază teoretică a terapiei existențiale, pornind de la viziunile lui de viață dar și de la date empirice. Fiecare pasaj al cărții fascinează prin flux ideatic, intensitate, noutate.
Din perspectiva romancierului, trebuie să găsim sau să ne creăm un sens dar ținând cont de limitele existenței individuale. Relatarea unor ședințe de terapie, unor visele, propriilor experiențe epifanice, mai ales după moartea soției sale, accentuează veridicitatea existențialismului conturat. Yalom prezintă chiar o soluție împotriva blocajelor din perioada doliului, anume să ne prelungim existența prin imaginea formată de-a lungul timpului, prin creații proprii, prin arta de a fi :
,,Conștientizarea morții poate avea rolul de experiență revelatoare, de catalizator extrem de util pentru schimbări importante ale cursului vieții.”
Anxietatea, din punctul său de vedere, este la baza tuturor temerilor noastre. El rezumă psihoterapia existențială, concentrându-se pe probleme legate de existența subiectivă; “Noi, oamenii, suntem singurele creaturi pentru care existența este o problemă”.
Yalom și-a început cariera științifică în 1970 prin publicarea studiului Theory and Practice of Group Psychotherapy. De la lansare, opera a fost folosită ca manual de terapie în întreaga lume. Volumul Călăul dragostei și alte povești de psihoterapie, devenit bestseller, a oferit o perspectivă mai populară asupra a zeci de cazuri din cabinetul său. Abia după aceea, începe să publice romane. În 1992, Yalom a apărut primul său roman, Plânsul lui Nietzsche, roman care a câștigat medalia de aur din Commonwealth. Multe dintre cărțile de ficțiune ale lui Yalom încorporează teme din filosofie și psihologia existențială. Yalom a primit premiul Foundations în 1976 și Oskar Pfister Award în 2001 de la American Psychiatric Association.
În ceea ce privește contribuțiile sale în psihoterapie, acesta a integrat psihoterapia existențială în toate operele sale, subliniind faptul că problemele de sănătate sunt cauzate de crize existențiale și de temeri intense. Utilizând atât metafore, cât și termeni de specialitate, Irvin Yalom descrie moartea ca experiența de a privi soarele direct în față, aici fiind accentuată legătura dintre titlul sugestiv și conținut: moartea te orbește, te blochează; pentru a putea trăi este necesar să fim conștienți de prezența ei în viața noastră și să o acceptăm, fără a o pune în centrul universului nostru și a o aduce mai aproape de noi prin evocarea și reevocarea consecințelor ei.
Viața autentică, iubirea, arta reprezintă căi spre speranță, în timp ce aprecierea vieții și recunoștința dispersează anxietatea morții. Auto-reflecția, schimbarea și analiza vieții sunt elemente vitale, pe care Irvin le utilizează atât în terapie, cât și în operele sale.
Creația sa literară rămâne cu soluții deschise în ceea ce privește diminuarea efectului morții, multiplele perspective de abordare accentuând prezența panicii, a fricilor, a tulburărilor existente – ego-ul fiind într-o continuă schimbare și reasamblare, iar moartea rămânând un aspect terifiant cât timp nu este acceptat.
Privind soarele în față îmbină elemente empirice, științifice, de psihologie existențială și de filosofie, reușind să să le impună mai ales prin stilul literar, marca Irvin Yalom.
Irvin D. Yalom- Privind soarele în față, Vellant
Publicat si in Fictiunea, aici.