Bianca Covaci

Mi-e frică? Nu mi-e frică? Între neplăcere și control deplin

  • Home
  • Psihologie
  • Mi-e frică? Nu mi-e frică? Între neplăcere și control deplin

De câte ori ai vrut să scapi de frică, să nu o mai simți? mi-e frica
Ți s-a întâmplat să te blochezi de teamă și să vrei să renunți? Totul părea mult prea complicat de asimilat și îndeplinit, nu-i așa?

E posibil să te fi gândit că nu mai vrei să simți frică.

Este o emoție atât de neplăcută ce creează disconfort, încât vrei să o alungi și să simți, în schimb, putere și încredere.

Dacă gândurile pot fi schimbate cu un pic de control, tehnici și exersare, emoțiile sunt acolo cu un scop. Degeaba vrei „să scapi” de ele, că nu vor pleca, ci se vor manifesta în moduri disfuncționale și intense, inclusiv în propriul corp (de citit „Când corpul spune NU” de Gabor Mate). mi-e frica

De ce vrem să scăpăm de frică?

Frica este răspunsul la o amenințare, este cea care te va determina să reacționezi într-un fel sau altul – fugi sau luptă. Poate să fie un răspuns adaptativ la mediu. Poate să provină ca urmare a poveștii pe care ne-o spunem în contextul perceput ca fiind periculos. Frica poate să provină dintr-o amenințare reală, însă de cele mai multe ori sunt proiecții pe care ni le facem și au legătură cu incertitudinea viitorului. Creierul are nevoie de anticipare, siguranță, control. Astfel, orice situație nouă, nesigură poate să creeze teamă, îngrijorare și mai intens de atât, anxietate.

În loc să ne gândim cum să scăpăm de frici, putem accepta că în evoluția noastră personală, să creștem înseamnă să ne confruntăm cu necunoscutul, cu situații noi, care atrag cu sine teama.

Soluția este să găsim calea să acceptăm frica, insecuritatea și incertitudinea. Dacă alegi ezitarea și evitarea, frica se va accentua și va prelua controlul, te va convinge că pericolul chiar există. mi-e frica

Singurul mod de a prelua controlul este să te confrunți cu frica.

Identificarea fricii este primul pas. Deși tendința este să vrei să o alungi, începe să vorbești cu ea, să îi atribui o formă, o culoare. Fii atent la modul în care se simte în corp. Ai răbdare cu ea, cu tine și creează-i un spațiu sigur de manifestare și înțelegere. Dacă înveți să o asculți, vei vedea că ea îți transmite multe tipare, percepții despre tine și despre povestea pe care ți-o spui. Vei observa că are un sens, sensul pe care tu i-l oferi și care îți va aduce soluția de care ai nevoie.

Vei simți că a-ți fi teamă este ceva normal.

În funcție de situația în care ești, frica este un lucru obișnuit, cu resursele pe care ai și în urma interpretării pe care o oferi contextului. Ceea ce poți schimba este percepția pe care o oferi printr-o reinterpretare funcțională, respectiv comportamentul pe care alegi conștient să îl aplici.

A auzi în jurul nostru „Nu-ți mai fie frică”, „Nu ai de ce să te temi” aduce cu sine acea invalidare de care nu avem nevoie. Este acel sfat adus cu intenții bune, dar ce nu are nicio legătură cu persoana care simte de fapt teamă. Vizează de fapt persoana care spune aceste cuvinte și vrea să se detașeze de presiunea negăsirii unei soluții. Ți-o adresează din dorința de a te salva. „Ce fricos ești” aduce o altă etichetare ce produce vină și rușine, accentuând dorința de detașare și scăpare de frică. mi-e frica

Această etichetare atât de des întâlnită este de fapt o judecată asupra persoanei. Ea nu are legătură cu aceasta, ci cu cel care verbalizează această critică.

O altă situație în care teama este invalidată are legătură cu contextele atipice și cu frica provenită de la persoane care din varii motive ar putea părea puternice pe exterior. Automat pot apărea credințele iraționale pe interior. De exemplu, un boxer care se teme de o muscă poate provoca reacții de dispreț, amuzament din partea celor care observă această teamă, invalidând persoana. Nu uita că în spatele fiecărei reacții se află o poveste.

Tu ce tipuri de invalidări ai întâlnit în viața ta? Cum te-au făcut ele să te simți?

Nu e de mirare că nu vrem să simțim frică (și aceeași concluzie se poate aduce la toate emoțiile considerate negative), deoarece nu există acceptare. Noi, de multe ori, căutăm siguranța în exteriorul nostru, uitând că doar noi ne-o putem oferi.
Îndrăznește să simți și ai curajul să fii vulnerabil și să recunoști față de tine, în primul rând, când îți este teamă. Nu uita, nu este nimic în neregulă cu tine, acceptă și valorifică-ți emoțiile! m

Publicat si in Jurnalul Milenial, aici.

Leave A Comment