Ți s-a întâmplat să simți nevoia imediată de a te apăra? Ai apelat la anumite comportamente dintr-o frică inexplicabilă? Ai simțit că reacționezi pentru a supraviețui unui pericol mental? mecanisme de autoaparare
Cu siguranță ai auzit de Freud, psihanaliză, forța inconștientului.
Pentru a face față stresului, anxietății, inconștientul creează ceea ce se numesc mecanisme de apărare. Mecanismele de apărare sunt strategii psihologice sau emoționale pe care le folosim inconștient pentru a face față stresului, anxietății sau altor situații dificile.
Acestea sunt mecanisme de adaptare și ne ajută să ne protejăm de emoții sau gânduri pe care le percepem ca fiind amenințătoare sau deranjante.
Iată câteva exemple de mecanisme de apărare:
Negarea: refuzul sau ignorarea unei realități dureroase sau neplăcute. De exemplu, o persoană poate nega că are o problemă de sănătate gravă.
Proiecția: Persoanele pot proiecta propriile lor sentimente, dorințe sau impulsuri asupra altora. De exemplu, cineva care se simte invidios poate acuza pe altcineva că este invidios în loc să recunoască propria invidie. mecanisme de autoaparare
Regresia: Atunci când o persoană se confruntă cu stres sau anxietate, poate reveni la comportamente sau stadii de dezvoltare mai primitive sau copilărești. Acest lucru poate oferi un sentiment de confort în fața situațiilor dificile.
Rationalizarea: Persoanele pot crea explicații sau justificări logice pentru comportamentele lor, chiar dacă acestea nu sunt reale. De exemplu, cineva care fumează și știe că este dăunător să-și spună că fumează pentru a se relaxa.
Sublimarea: Acest mecanism implică transformarea impulsurilor negative sau neacceptate în activități constructive sau creative. De exemplu, cineva care are impulsuri agresive puternice poate alege să practice un sport pentru a elibera acea energie într-un mod pozitiv.
Rezistența: Acest mecanism se referă la opoziția inconștientă față de schimbare. Persoanele pot refuza să accepte sau să recunoască informații noi sau să continue comportamentele sau gândurile vechi în ciuda evidențelor contrare.
În care dintre acestea te regăsești?
Care este acel context în care se activează în tine nevoia de a folosi un mecanism de apărare?
Cu toate că aceste mecanisme de apărare pot avea rolul de a reduce disconfortul emoțional într-un anumit moment, în unele cazuri, ele pot deveni dăunătoare pe termen lung, împiedicând abordarea adecvată a problemelor sau împiedicând dezvoltarea personală. mecanisme de autoaparare
Pentru a putea înlocui utilizarea disfuncțională a acestor mecanisme, putem urma câțiva pași pornind de la cunoașterea noastră, către învățarea tehnicilor de gestionare a situațiilor generatoare de emoții copleșitoare:
Conștientizarea: Observă cum reacționezi în fața situațiilor stresante sau emoțional dificile. Ce gânduri sau comportamente îți vin în mod automat?
Auto-reflecție: Încearcă să înțelegi motivul pentru care folosești anumite mecanisme de apărare. Care sunt emoțiile sau gândurile pe care încerci să le eviți sau să le protejezi?
Învațarea abilităților de gestionare a stresului: Dezvoltarea abilităților de gestionare a stresului te poate ajuta să te confrunți mai eficient cu situațiile dificile, fără a recurge la mecanisme de apărare. Aceste abilități pot include tehnici de relaxare, mindfulness, exerciții fizice regulate și un stil de viață sănătos.
Gestionarea emoțiilor: Învață să recunoști și să gestionezi emoțiile în mod sănătos. Aceasta include acceptarea emoțiilor și integrarea lor adecvată.
Aceste mecanisme apar pentru a ne ajuta în situații critice, nu sunt rele în sine, doar că preiau roluri extreme pentru a ne proteja de ceea ce percepe mintea ca fiind pericol.
În acest sens, te invit să-ți pui intenția de a-ți descoperi inconștientul, de a te cunoaște mai bine și de a accesa acele resurse interne care să te ajute să gestionezi funcțional situațiile stresante.
Publicat si in Jurnalul Milenial, aici.